autismedu.org

Atenția comună și arătatul cu degetul

3 min de citit

Atenția comună (în engleză joint attention) înseamnă că tu și copilul vă uitați împreună la același lucru și amândoi știți asta. Arăți un avion pe cer, copilul se uită la avion și apoi la tine, parcă pentru a verifica dacă l-ai văzut și tu. Pare un gest mărunt dar este una dintre cele mai importante abilități din primii ani de viață.

De ce contează

Prin atenția comună copilul învață cum se numesc lucrurile („asta e un avion”), ce îi interesează pe oameni și cum se împărtășește o bucurie. Este baza pe care apar apoi imitația, limbajul și jocul cu ceilalți. Fără ea copilul poate vorbi mult mai târziu sau poate rosti cuvinte fără să le folosească pentru a comunica.

Cele două forme

  • Răspunsul: copilul urmărește ce îi arăți tu, cu degetul sau cu privirea.
  • Inițierea: copilul îți arată el ceva, ca să te uiți și tu. Un copil care arată cu degetul avionul spune de fapt „uite!”, nu cere nimic.

Arătatul cu degetul poate avea două sensuri. Copilul poate arăta ca să ceară (arată sticla cu apă) sau ca să împărtășească (arată avionul). Al doilea apare mai greu la copiii cu autism și este cel mai important pentru învățarea socială.

Cum arată la un copil în dezvoltare tipică

De obicei în jurul vârstei de un an copilul începe să urmărească degetul părintelui și să arate el cu degetul. Aduce obiecte ca să le vezi, își mută privirea între obiect și tine, zâmbește când priviți amândoi același lucru.

Semne de alarmă

  • nu se uită la ce îi arăți cu degetul, mai ales dacă obiectul e la 2–3 metri
  • nu arată el cu degetul (nici ca să ceară nici ca să îți arate) după 18 luni
  • te ia de mână și te trage spre ce își dorește, în loc să arate
  • nu își mută privirea între obiect și tine

Un singur semn nu înseamnă autism. Mai multe semne împreună sunt motiv să mergi la un medic psihiatru de copii.

Cum îl ajuți acasă

Acestea sunt etapele de început. Într-un program de intervenție, un analist comportamental le adaptează fiecărui copil.

Etapa 1. Mergi după interesele lui. Observă ce îl atrage: farul mașinii, nu mașina întreagă, sau felul în care foșnește pagina unei cărți. De la circa un metru arată cu degetul spre ceea ce se uită el în clipa aceea și spune un singur cuvânt („far”). Nu inventa tu jocul sau limbajul. Urmărește și numește. Repetă asta de foarte multe ori pe zi, câteva zile la rând. Copilul învață că atunci când degetul tău arată, urmează ceva care îl interesează pe el, iar după câteva zile mulți copii încep să urmărească direcția degetului.

Etapa 2. Arată și când îți cere ceva. Când copilul urmărește degetul tău de mai multe ori pe zi, treci la etapa următoare. Înainte să îi dai paharul cu apă, arată-l cu degetul fără să îl atingi (degetul rămâne la 4–5 cm de obiect) și spune „apă”. Abia apoi îi dai apa. Pentru ca să ai destule ocazii, aranjează mediul: lucrurile lui preferate sunt la vedere dar nu la îndemâna lui, iar tu le dai pe bucăți, una câte una. Cu cât cere mai des, cu atât se antrenează mai mult. Mulți copii preiau arătatul cu degetul ca să ceară și apoi ca să îți arate ce îi interesează.

Când ceri ajutor

Dacă ai observat mai multe semne de alarmă nu aștepta. Programează-te la un medic psihiatru de copii. Diagnosticul poate fi pus de la aproximativ 2 ani, iar intervenția poate începe imediat, înainte de diagnostic.

Ai o întrebare sau vrei să ne spui ce te-a ajutat?Scrie-ne la contact@autismedu.ro.