autismedu.org

Grădiniță, școală și însoțitor

7 min de citit

Notă pentru versiunea internațională: secțiunea de mai jos, marcată „Doar România”, nu apare în traduceri.

Grădinița și școala sunt medii de predare oriunde în lume.

Grădinița și școala nu sunt, pentru un copil cu autism, locuri unde concentrarea este pe a învăța academic. Sunt medii în care se pot preda abilitățile care îi lipsesc: să stea printre copii, să urmeze reguli de grup, să aștepte, să se joace, să ceară ajutor, să urmeze instrucții de grup și așa mai departe. Un asemenea mediu nu poate fi reprodus artificial acasă sau într-un cabinet: are alți copii, adulți diferiți, reguli, zgomot, materiale și surprize.

De aceea planul de intervenție al copilului pentru grădiniță sau școală poate să nu aibă nicio legătură cu programa școlară în sine. Obiectivele se aleg după ce îi lipsește copilului, nu după ce învață colegii lui.

Cele două întrebări înaintea înscrierii

Înainte de a alege o grădiniță sau o școală merită să ne punem două întrebări, cât mai sincer:

  1. Are copilul abilitățile necesare ca să beneficieze de ce oferă acel mediu? De exemplu: poate sta câteva minute într-un grup, poate cere ceva într-un fel, poate urma o instrucție simplă, poate urma o instrucție de grup? Dacă nu, ce trebuie lucrat înainte și cine poate lucra?
  2. Va fi însoțit de cineva care cunoaște copilul și planul lui?

Dacă răspunsul la prima întrebare este „nu încă”, înseamnă că abilitățile respective se pot construi acasă și în centru. Se poate merge treptat, cu timp scurt. Poate fi o variantă și școala la domiciliu sau o școală specială, acolo unde există.

Cine contează cu adevărat

Parcursul copilului depinde de oamenii din jurul lui: directorul instituției, educatorul sau învățătorul, ceilalți profesori și personalul, dar și părinții celorlalți copii. Copiii imită ce văd acasă, așa că atitudinea părinților colegilor contează.

Cel mai bun lucru pe care îl poate face un părinte este să caute o instituție în care oamenii sunt deschiși să sprijine nu doar copilul, ci întreaga echipă din jurul lui. Se poate începe cu o discuție deschisă cu directorul și cu cadrul didactic: ce așteptări aveți, ce vă ajută, ce vă deranjează. Mulți părinți spun că a fost util să comunice diagnosticul și planul din primul moment, în loc să lase cadrele didactice să-l descopere singure.

Cerințele spuse cu voce tare („mi se cuvine”) rareori deschid uși. Colaborarea, răbdarea și recunoștința funcționează de obicei mai bine.

Ce face un însoțitor

În mod obișnuit, un însoțitor (numit și „shadow”) nu are rolul de a ajuta copilul la temele din clasă. Rolul lui este altul:

  • Cunoaște copilul bine: ce îi place, ce îl neliniștește, ce îl frustrează, cum se joacă.
  • În primele etape predă abilitățile sociale și de comunicare care îi lipsesc, folosind contextul grădiniței sau al școlii.
  • Colectează date despre tot ce se întâmplă în jurul copilului și observă ce fac ceilalți copii și copilul lui nu face încă. Specialistul care coordonează intervenția se poate întâmpla să nu vadă aceste detalii, pentru că este cu siguranță mult mai puțin prezent în grupă sau în clasă decât însoțitorul.
  • Aplică în grădiniță sau școală intervențiile stabilite împreună cu specialistul.
  • Cunoaște pe de rost planul de intervenție.

Un însoțitor bun cunoaște măcar elementele de bază: cum se notează ce s-a întâmplat înainte și după un comportament, cum se împarte o abilitate în pași mici și cum se transmite informația familiei și specialistului.

Este nevoie de oameni care iubesc să lucreze cu copiii. Un însoțitor care îl frânează pe copil, îi dă mereu instrucții sau îi vorbește cu dispreț face rău. Merită să urmăriți cum se poartă însoțitorul cu copilul și cu ceilalți și să cereți schimbarea dacă nu vă convine.

Un parcurs posibil

Intrarea în grădiniță poate fi foarte treptată. Un exemplu de parcurs:

  • Prima lună: câteva minute pe zi, cu însoțitorul alături, apoi plecarea.
  • A doua lună: aproximativ o jumătate de oră.
  • A treia lună: aproximativ o oră și jumătate.
  • După șase luni: două-trei ore, doar în intervalele în care activitățile permit să se predea unul sau mai multe din obiectivele din planul de intervenție.
  • Acasă se poate lucra în paralel, pentru a se acoperi abilitățile necesare.

Rolul însoțitorului se schimbă în timp. La început stă lângă copil. Apoi autoritatea instructivă trece treptat la educator sau la învățător. Însoțitorul se retrage mai întâi în spatele clasei, apoi pe hol. Rămâne pentru pauze, pentru sprijin emoțional și pentru colectarea datelor. Decizia o iau specialistul și părinții, nu însoțitorul singur. Procesul este dinamic și nu merge întotdeauna fără ezitări.

Într-un caz povestit de un părinte, un copil care la 5 ani nu se raporta la oameni, nu mesteca și făcea cereri din 1–2 cuvinte a ajuns în clasa a doua o prezență apreciată de colegi, invitat la zilele lor de naștere. Succesul nu a fost întâmplător și nici complet: a fost construit de părinți, de echipă, de cadrele didactice și de colegii lui. Un asemenea drum nu înseamnă „recuperare” completă, ci pași spre independență.

Doar România

În România multe lucruri sunt la fel ca oriunde în lume și multe altele sunt altfel

Informațiile de mai jos au fost verificate în surse publice, dar legislația se schimbă. Înainte de orice decizie confirmați cu inspectoratul școlar, cu CJRAE sau cu DGASPC din județul dumneavoastră.

Legea educației naționale nr. 198/2023

  • Legea prevede patru niveluri de sprijin pentru elevii cu cerințe educaționale speciale (art. 69). Nivelul I este sprijinul de bază, în clasă obișnuită, cu predare flexibilă și instrumente de ajutor. Nivelul II poate include programa redusă cu până la 20% și, după nevoi, asistent personal sau facilitator. Nivelul III prevede între 2 și 4 ore pe săptămână de sprijin suplimentar din partea unui cadru didactic de sprijin, iar o parte din activități se pot desfășura în grupuri mici sau în școli speciale. Nivelul IV se desfășoară în unități de învățământ special.
  • Nivelul de sprijin este stabilit de comisii județene, prin CJRAE (în București CMBRAE), după evaluare. Elevul are un plan educațional personalizat.
  • Activitățile și serviciile de educație specială sunt gratuite. Dacă școala cea mai apropiată de domiciliu nu poate oferi sprijinul necesar, elevul poate fi repartizat la cea mai apropiată școală care îl oferă (art. 70).
  • Potrivit unei analize publicate de Edupedu, articolul 69 se aplică treptat, începând cu generația care intră în clasa pregătitoare în anul școlar 2025–2026, în funcție de infrastructură și de personalul de specialitate. Verificați dacă prevederile se aplică deja în școala dumneavoastră.

Notă: cadrul didactic de sprijin (care lucrează cu elevul, în programul școlii) nu este același lucru cu însoțitorul sau facilitatorul adus de familie sau de echipa copilului.

Însoțitor, facilitator, asistent personal

  • Un ordin comun al ministerelor educației și sănătății din 2016 (Ordinul nr. 1985/1305/5805/2016) menționează facilitatorul din clasă ca măsură de sprijin pentru educația incluzivă. Potrivit Federației FEDRA, citată de Edupedu, ordinul nu stabilește cine plătește facilitatorul pentru copiii care nu au asistent personal sau grad de handicap, iar „facilitator școlar” nu apare în Clasificarea Ocupațiilor din România.
  • Asistentul personal al unui copil cu handicap grav este prevăzut de Legea nr. 448/2006. Același material precizează că programul lui nu poate depăși 40 de ore pe săptămână.
  • În practică, familiile aleg diferit: unele angajează un terapeut ca însoțitor, altele folosesc asistentul personal. Verificați cu DGASPC ce variante există în județul dumneavoastră.

Legea nr. 151/2010

Legea nr. 151/2010 privește serviciile specializate integrate de sănătate, educație și sociale pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist. Normele ei metodologice din 2016 prevăd screening pentru toți copiii între 0 și 3 ani, cu un chestionar aplicat de medicul de familie la controalele de la 12, 15, 18, 24 și 36 de luni. Diagnosticul îl pune un medic specialist în psihiatrie pediatrică, după o evaluare psihologică, și nu există o vârstă minimă prevăzută. Verificați cu medicul și cu serviciile din județ ce servicii sunt disponibile și decontate.

Alt lucru de verificat în România

  • Aspectele financiare (indemnizații, deduceri, certificat de handicap) au reguli care se modifică des. Cereți informații actualizate de la DGASPC și de la administrația financiară.

Surse

  • Edupedu: „Elevii cu cerințe educaționale speciale ... sprijiniți pe patru niveluri, prevede Legea educației” (edupedu.ro).
  • Edupedu: „Școli speciale care le cer părinților să-i trimită pe copiii cu autism cu însoțitori de acasă” (edupedu.ro).
  • Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2010, din 25 august 2016.

Textele legilor (Legea nr. 198/2023, Legea nr. 448/2006, Legea nr. 151/2010) nu au fost consultate direct, ci prin sursele de mai sus. Citiți textul consolidat pe legislatie.just.ro.

Ai o întrebare sau vrei să ne spui ce te-a ajutat?Scrie-ne la contact@autismedu.ro.