Funcțiile auto-vătămării: o analiză experimentală a 152 de cazuri
Un studiu din 1994 al lui Iwata și colegii, publicat în Journal of Applied Behavior Analysis, a răspuns la întrebarea de ce se rănesc unele persoane cu dizabilități de dezvoltare. Studiul este considerat o lucrare de referință pentru analiza funcțională.
Cum a fost făcut
Au fost analizate datele a 152 de persoane cu dizabilități de dezvoltare, evaluate sau tratate în 11 ani. Au fost aproximativ 4.000 de ședințe. Fiecare evaluare a avut între 8 și 66 de ședințe, în medie 26,2.
Analiza funcțională presupune ca specialistul să creeze, pe rând, situații diferite (de exemplu o sarcină dificilă sau lipsa atenției) și să vadă în care apare comportamentul.
Ce s-a descoperit
- La 145 de cazuri (95,4%) comportamentul a fost diferențiat sau uniform ridicat în situațiile testate, deci a putut fi explicat.
- Scăparea de o sarcină: 58 de cazuri (38,1%).
- Atenția sau accesul la obiecte: 40 de cazuri (26,3%).
- Stimulare automată, adică comportamentul se recompensează singur: 39 de cazuri (25,7%).
- Mai multe cauze: 8 cazuri (5,3%).
- Date care nu au putut fi interpretate: 7 cazuri (4,6%).
Concluzia autorilor
Metodele de analiză funcțională sunt foarte eficiente pentru identificarea cauzelor din mediu ale auto-vătămării și pentru alegerea tratamentului. Datele reunite permit un studiu riguros al funcțiilor comportamentului.
Pentru părinți
Același comportament poate avea cauze diferite la copii diferiți sau chiar la același copil în funcție de context. De aceea intervenția nu se alege după aspectul comportamentului, ci după funcția lui.