Ce este Analiza Comportamentală Aplicată și cum arată o intervenție
Analiza Comportamentală Aplicată este știința care studiază cum învață oamenii și cum își schimbă comportamentul în funcție de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Sau altfel spus, cum își ajustează oamenii comportamentul la mediu. Nu este o știință a copilului autist. Este știința comportamentului uman, folosită în autism sub titulatura de intervenții pentru că a arătat că poate ajuta acolo unde învățarea nu se produce de la sine. Cum s-a ajuns aici găsești în textul despre istoria Analizei Comportamentale Aplicate. Aici ne uităm la ce este și la cum arată, concret, o intervenție.
Ce este
La baza ei stă o idee simplă. Orice comportament se petrece între ceea ce a fost înainte și ceea ce a urmat după. Înainte este contextul, motivația și un stimul discriminator (instrucție, cerere, întrebare). Apoi este ceea ce face copilul ca răspuns la ceea ce i se cere. După este ceea ce copilul obține în urma răspunsului pe care l-a oferit. Dacă după un comportament copilul primește ceva ce contează pentru el, respectiv răspunsul lui a fost un succes, comportamentul apare mai des. Dacă nu primește nimic, apare mai rar. Analistul comportamental observă acest lanț, îl notează și îl schimbă acolo unde este nevoie.
De aceea nu este o terapie în sensul obișnuit, cu un program fix pe care îl aplici tuturor. Este un mod de a preda pe baze științifice. Aceleași principii ajută un copil să ceară, să se joace, să se îmbrace singur sau să renunțe la un comportament care îl încurcă.
Ce nu este
Nu este o minune și nu este o rețetă care funcționează la fel pentru toți copiii. Nu înseamnă doar stat la masă cu cartonașe. Masa este una dintre unelte, iar învățarea din joacă și din rutinele zilei este la fel de importantă. Nici nu înseamnă să înveți copilul să se poarte ca un copil fără autism. Scopul este ca el să facă mai multe lucruri singur și să trăiască mai bine, împreună cu familia lui.
Cum arată o intervenție
1. Evaluarea. Analistul vede ce știe și ce nu știe încă copilul: cum cere, cum se joacă, ce înțelege, ce face singur. Strânge informații de la părinți, observă copilul în mai multe situații și notează ce se petrece înainte și după comportamentele care îngrijorează. Această strângere de informații durează de obicei câteva zile, până la circa o săptămână.
2. Planul. Pe baza evaluării se scrie un plan pentru acest copil. Obiectivele urmează ordinea în care se dezvoltă copiii: nu începi cu ce e greu înainte de a avea baza. Planul este progresiv, dinamic și personalizat. Nu seamănă cu planul altui copil.
3. Echipa. Analistul gândește intervenția și o supraveghează. Terapeuții predau copilului zi de zi. Părinții fac parte din echipă: copilul petrece cea mai mare parte din timp cu familia, iar ce se învață trebuie folosit și acasă. Despre rolul fiecăruia găsești mai multe în textul despre diferența dintre terapeut și analist.
4. Predarea. Ea are două fețe care se completează. Prima este predarea structurată: abilitatea este împărțită în pași mici, copilul primește ajutorul de care are nevoie, ajutorul este retras treptat, iar fiecare răspuns corect este recompensat imediat. A doua este predarea în mediul natural: în rutine, la masă, la baie, în joacă, când copilul inițiază el ceva. La un copil mic cea de-a doua are cel puțin aceeași greutate ca prima.
5. Datele și ajustarea. Se notează constant ce reușește copilul și ce nu. Dacă el nu progresează, nu se așteaptă ca lucrurile să meargă de la sine. Se schimbă ajutorul, recompensa, pasul sau situația. Intervenția se adaptează pe măsură ce se schimbă variabilele.
Câte ore
Ghidurile organizației care certifică analiștii (BACB) deosebesc două tipuri. O intervenție focalizată, pe câteva obiective, are de obicei 10 până la 25 de ore pe săptămână. O intervenție cuprinzătoare, care acoperă mai multe domenii de dezvoltare, are de obicei 30 până la 40 de ore. Orele cu specialiștii nu acoperă însă toată ziua unui copil. Restul se petrece acasă, de aceea contează ce fac părinții în rutinele zilei. Două până la patru ore de predare în rutine pe zi sunt un reper des întâlnit.
Față de alte terapii
Logopedia, terapia ocupațională, kinetoterapia și psihoterapia au roluri proprii. Intervențiile din Analiza Comportamentală Aplicată nu le înlocuiesc, iar ele nu o înlocuiesc. Diferența este în felul în care se predă: un plan unic, cu obiective clare, cu date și cu o singură echipă care coordonează lucrurile. Mai multe terapii alese separat, fără un plan comun, nu sunt un câștig în sine. Contează ca ele să urmeze aceleași obiective.
Modele care stau sub aceeași umbrelă
Sub numele de Analiză Comportamentală Aplicată se află mai multe modele de predare și mai multe strategii. Printre ele sunt predarea în încercări distincte (DTT), predarea prin răspuns la inițierile copilului (PRT), predarea incidentală, modelul Early Start Denver Model (ESDM), JASPER, pentru atenție comună și joacă precum și multe altele. Ele nu se exclud: diferă prin cât de structurat este momentul și prin cine conduce. DTT este mai structurat. Celelalte pornesc de la interesul copilului și folosesc o recompensă naturală, legată de ceea ce face. Un analist bun le alege și le combină după nivelul copilului: la copiii sub 4 ani modelele naturaliste sunt de obicei foarte potrivite, iar după 4–5 ani se combină de regulă DTT cu predarea în mediul natural și cu JASPER.
Ce poți face
Cere să vezi planul scris al copilului tău și întreabă ce date se notează. Întreabă cum vei fi implicat tu și ce vei face acasă. Un plan bun poate fi explicat în cuvinte simple și are obiective pe care le poți urmări și tu.