autismedu.org

Ce este autismul

3 min de citit

Autismul, numit în documentele medicale tulburare de spectru autist (TSA), este o dizabilitate de dezvoltare. Nu este o boală și nu trece de la sine. Se vede de obicei în primii ani de viață și rămâne toată viața, dar abilitățile unui copil pot crește mult cu o intervenție potrivită.

De ce se numește „spectru”

Până în 2013 existau multe diagnostice diferite: autism infantil, autism atipic, elemente autiste, note autiste, sindrom Asperger, autism înalt funcțional, întârziere pervazivă de dezvoltare. Odată cu manualul american de diagnostic DSM-5 (2013) toate au fost adunate sub un singur nume, TSA, iar clasificarea ICD-11 folosește același nume. Niciunul dintre vechile diagnostice nu însemna o situație mai puțin gravă. „Spectru” înseamnă că de la un copil la altul diferă mult cât de afectat este și de ce ajutor are nevoie.

Cum se pune diagnosticul

Autismul se diagnostichează după comportament. Nu există o analiză de sânge sau o scanare care să îl confirme. Medicul se uită la două grupuri de semne:

  • Dificultăți în comunicarea și relaționarea socială: răspunsul la interacțiunea cu ceilalți, comunicarea nonverbală (contactul vizual, atenția comună, gesturile, mimica) și dezvoltarea relațiilor și a jocului imaginativ.
  • Comportamente, interese sau activități repetitive și restrânse: mișcări sau vorbire repetitive, rutine rigide, interese foarte înguste și intense, reacții neobișnuite la sunete, texturi sau lumini.

Semnele trebuie să fie prezente din primii ani și să afecteze viața de zi cu zi. Diagnosticul nu depinde de cât știe copilul (culori, cifre, litere) ci de abilitățile sociale și de comunicare.

Ce au în comun copiii cu autism

Un copil fără autism învață enorm de multe lucruri doar trăind printre oameni: se uită, imită, ascultă, observă ce îi place celuilalt. Copilul cu autism are dificultate să învețe așa, singur, din mediu. De aceea abilitățile sociale și de comunicare nu apar de la sine, nici dacă este dus la grădiniță sau în parc. Toate semnele de mai sus pornesc de la lipsa unor abilități care nu s-au dezvoltat în mod firesc.

De aici rezultă și direcția intervenției: copilul nu trebuie „reparat”. Trebuie să primească, într-un mod special gândit, abilitățile care îi lipsesc.

De ce apare

Nu se cunoaște o cauză unică. Cercetările au găsit sute de gene și variații genetice asociate cu autismul, iar la copii diferiți cauzele sunt diferite. Genetica are un rol mare. Autismul nu apare din cauza felului în care a fost crescut copilul și nu este vina părinților. Studiile mari nu au găsit nicio legătură cu vaccinurile.

Se poate vindeca?

Nu există niciun medicament sau alt tratament care să trateze autismul în sine. Unele medicamente se folosesc pentru probleme asociate, doar la recomandarea medicului. Intervenția cu cele mai bune dovezi este educațională și comportamentală, numită Analiza Comportamentală Aplicată, începută cât mai devreme și susținută mulți ani. Evoluția diferă mult de la un copil la altul.

Cine pune diagnosticul și de când

Diagnosticul îl pune un medic psihiatru, de preferință de copii. El poate fi pus de la aproximativ 2 ani. Psihologii, educatorii și alți specialiști pot observa semnele și pot trimite familia la medic dar nu pun diagnostice. Nici testele de screening sau evaluările de abilități nu înlocuiesc diagnosticul.

Ce poți face acum

Dacă ai observat semne la copilul tău nu aștepta „să vezi cum evoluează”. Mergi la medic și în paralel începe să îl ajuți să învețe abilitățile de bază: atenția comună, gesturile, cererile, imitația. Fiecare lună contează.

Ai o întrebare sau vrei să ne spui ce te-a ajutat?Scrie-ne la contact@autismedu.ro.