autismedu.org

Mituri despre autism și intervenția de Analiză Comportamentală Aplicată

6 min de citit

„Orice psiholog sau psihoterapeut poate face Analiză Comportamentală Aplicată”

Nu poate. Psihologia are, după licență, multe specializări. Ca să conducă o evaluare de diagnostic, inclusiv cele considerate etalon, un psiholog licențiat are nevoie de un master în psihologie clinică. Fără el nu are nici pregătirea nici baza legală să evalueze un copil.

Același lucru e valabil și pentru Analiza Comportamentală Aplicată. Un psiholog ajunge specialist în Analiză Comportamentală Aplicată după un master sau după un curs postuniversitar de lungă durată. În România există astfel de cursuri la Universitatea de Vest din Timișoara și la Universitatea Clemson în București. Mai sunt module de master la universități din străinătate. Formarea durează aproximativ doi ani și are între 180 și 315 ore de curs cu predare directă. Fără ea un psiholog nu poate concepe sau aplica un program de intervenție de Analiză Comportamentală Aplicată, oricât de multă experiență ar avea.

„Copilul meu este bolnav și îl putem vindeca”

Autismul nu este o boală. Este o etichetă pusă peste dificultatea copiilor (și mai târziu a tinerilor și adulților) de a învăța ușor din mediu. Nu există niciun medicament sau alt tratament care să fi dovedit științific că tratează autismul în sine. Unele medicamente se folosesc pentru probleme asociate, doar la recomandarea medicului. Calea cu cele mai bune dovezi este educația: îl ajuți pe copil să „învețe să învețe”. Pe măsură ce învață și prinde abilități noi, „simptomele” scad. Rămâne o altă manieră de a gândi.

„Autostimulările sunt cel mai grav simptom”

Nu sunt. Autostimularea nu este criteriu de diagnostic pentru autism. E o nevoie omenească: tot ce facem pentru a ne face singuri plăcere, fără ajutorul altcuiva. Intră aici cititul unei cărți, mâncatul, cafeaua, fumatul, derulatul pe rețele, un film, fredonatul în baie, un joc pe telefon sau pescuitul.

La persoanele fără autism autostimulările se împrăștie între mii de interese și nu se văd ca fiind repetitive. La un copil cu autism numărul de interese e mic, așa că el repetă aceeași autostimulare. Soluția nu e să o blochezi. E să crești numărul de abilități și de interese, ca autostimulările să se piardă într-o mulțime de alte moduri de a se bucura.

„Cea mai mare problemă este că nu vorbește”

Nu e cea mai mare problemă. Nici copiii mici nu vorbesc, iar cei fără autism nu vorbesc până spre 2–2,5 ani. Dar toată lumea comunică. Un copil mic de 1,5–2 ani poate spune orice vrea, chiar și lucruri complicate, prin semne și priviri. Limbajul este o formă de comunicare mai evoluată, atât cel prin care înțelege (receptiv), cât și cel prin care emite sunete (expresiv). Apariția limbajului nu rezolvă nici comunicarea funcțională, nici celelalte probleme asociate cu autismul.

„Medicii nu se pun de acord asupra diagnosticului”

Unul spune „elemente autiste”, altul „întârziere în dezvoltare”. Se poate ca amândoi să aibă dreptate. E o chestiune de etichetă. Din 2013, cu DSM-5, diagnosticele de dinainte (elemente autiste, note autiste, autism infantil, sindrom Asperger, întârziere pervazivă de dezvoltare, autism atipic, autism înalt funcțional) au fost adunate sub numele de tulburare de spectru autist. Fiecare medic are experiența lui. Principial toți spun același lucru: copilul e în zona TSA.

Niciunul dintre diagnosticele vechi nu înseamnă că situația e mai puțin gravă. Din clipa în care vezi că al tău copil are o problemă începe să îl privești altfel și ia măsuri. Nu vei face nimic diferit dacă diagnosticul e întârziere pervazivă, autism infantil sau TSA. Toate intervențiile au aceeași abordare și nu se adresează autismului. Se adresează abilităților care lipsesc.

„Medicul mi-a recomandat medicamente”

Dacă medicul recomandă medicamente pentru autism la un copil mic, citește cu atenție prospectul. Mai multe dintre medicamentele recomandate în mod obișnuit nu sunt indicate copiilor sub 5 ani. Pentru niciunul dintre ele nu există vreun studiu care să arate că ameliorează simptomele de autism la copiii sub 5 ani.

„Mergem de două ori pe săptămână câte două ore la terapie de Analiză Comportamentală Aplicată”

E bine că aveți o terapie. Dar așa nu îl va ajuta. Autismul are la bază dificultatea de a învăța, care duce la întârziere în dezvoltare. Numărul de ore nu se stabilește după vârstă, ci după nevoile copilului, adică după câte abilități îi lipsesc. Ghidurile BACB vorbesc de 10–25 de ore pe săptămână pentru Analiza Comportamentală Aplicată focalizată, pe câteva ținte, și de 30–40 de ore pentru Analiza Comportamentală Aplicată comprehensivă, pe mai multe domenii. Dacă nu vă permiteți un centru specializat pentru atâtea ore, gândiți-vă să deveniți chiar voi terapeutul copilului. Cereți ajutorul specialiștilor, de preferință al analiștilor comportamentali, care vă explică și vă învață cum i se pot preda abilitățile ce îi lipsesc.

„Copilul a început să învețe și să vorbească, deci nu mai are nevoie de terapie”

E un drum bun, dar autismul nu dispare din viața voastră. Într-un studiu pe 64 de copii din programe comunitare de intervenție comportamentală intensivă (Autism Partnership, Leaf și colegii, 2011), 70,3% au ajuns în școala de masă: 39% fără niciun sprijin și 31% cu sprijin minim. În studiile lui Lovaas și în replicile lor, aproximativ jumătate dintre copii au ajuns la funcționare apropiată de normal. Dar nu e un sprint în care termini ajutorul în anul următor. Pregătește-te pentru un maraton, care va fi prezent în viața ta mulți ani.

„O dietă fără gluten și cazeină sau detoxifierea de metale grele îl va repara”

În TSA nu există cale ușoară sau scurtătură în care o pastilă, o procedură sau o cură face copilul „normal”. Dacă analizele arată că are o intoleranță la gluten, cazeină sau la altceva, merită să ții seama de ele. O dietă sau o detoxifiere nu arată, după dovezile de până acum, un beneficiu asupra simptomelor autismului. Poate însă să-i dea o stare de bine care să-l ajute să învețe mai repede într-o intervenție de lungă durată.

„Transplantul de celule stem face minuni”

Studiile sunt puține și mici, iar dovezile sunt insuficiente. Costurile sunt mari, iar tratamentul nu este recomandat în afara studiilor clinice. Unii părinți spun că au observat uneori o concentrare mai bună, dar cei mai mulți nu au văzut nicio schimbare.

„Nu stăm bine cu banii”

O problemă pe care o au cei mai mulți părinți. Nu are legătură cu autismul și nici cu Analiza Comportamentală Aplicată, dar aparține domeniului. Ce poate primi un părinte de la stat, cum se obține certificatul și care sunt instituțiile găsești în ghidul Ajutor de la statul român. Alte surse de finanțare, de exemplu redirecționarea unei părți din impozit sau donații de la firme, sunt explicate pe grupurile de părinți.

Vorbește cu alți părinți de pe grupurile din rețelele sociale. Cei care au trecut deja prin asta știu ce funcționează mai bine și ce nu.

Ai o întrebare sau vrei să ne spui ce te-a ajutat?Scrie-ne la contact@autismedu.ro.