autismedu.org

Părțile corpului și instrucțiile simple

2 min de citit

Acestea sunt două programe de limbaj receptiv, adică de înțelegere: copilul arată sau face ce îi ceri, fără să fie nevoie să vorbească. Limbajul receptiv și cel expresiv sunt abilități diferite, așa că aici nu ne interesează deloc să îl auzim pe copil. Programele vin după ce copilul știe deja să potrivească obiecte și a învățat să recunoască câteva obiecte din casă. Regula care le însoțește pe toate: grăbește-te încet.

Părțile corpului

Îi predai în trei liste, trecând la următoarea doar când ai terminat-o pe cea dinainte:

  1. mână, picior, burtă, fund, piept
  2. degete (la mână), cot, genunchi, umeri, palmă
  3. unghii, degete la picior, talpă, călcâie

Abia după acestea treci în fața oglinzii și înveți părțile pe care copilul nu și le vede: ochi, gură, cap, păr, limbă, dinți, nas, sprâncene, gene și altele.

Predarea se face în DTT (vezi „Regulile de aur în DTT”). Stați față în față, fiecare pe un scăunel. Spui „mână”, iar promptul este blând, mână peste mână: duci mâna dreaptă a copilului pe mâna lui stângă. Promptul este simultan cu cuvântul, iar recompensa vine imediat. Repeți până când copilul îți „bate” promptul, adică ajunge la răspuns înaintea mâinii tale.

A doua zi treci la „picior”, cu aceeași structură. Dacă ai lucrat cum trebuie până aici, poți încerca un prompt mai puțin intruziv: arătatul cu degetul. Arată teatral, nu discret. În a treia zi, dacă a învățat mâna și piciorul și le arată singur, le amesteci în ordine aleatorie. De acolo mergi la aproximativ o parte a corpului pe zi, iar a doua zi o treci în amestec. Nicio repetiție nu rămâne fără recompensă.

În paralel, în rutinele zilnice, începi să numești: la baie „spălăm piciorul”, „spălăm mâna”; la masă „ne ștergem pe mână”; când se îmbracă „băgăm piciorul”.

Instrucțiile simple

Programul are mai multe obiective decât simplul „face ce îi spun”, dar începe de la un singur lucru: copilul să vină la tine când îl chemi. Prima săptămână nu dai nicio instrucție. Doar îl chemi pe nume și îl recompensezi de fiecare dată când îți răspunde (vezi „Strigatul pe nume”).

Când copilul vine singur în peste 90% dintre încercări, de aproape și de departe, din față și din spate, urmează pasul care schimbă ecuația. Până acum ea arăta așa: strigat pe nume plus recompensă. Acum devine: strigat pe nume, o instrucție simplă și recompensă.

Instrucția trebuie să fie una pe care copilul o știe deja să facă, de exemplu „bate din palme”, „du șervețelul la coș” sau „pune mâna pe cap”. Nu îl înveți nimic nou în această fază. Abia după ce copilul face constant instrucțiile cunoscute poți să adaugi instrucții noi, predate după regulile din DTT.

O nuanță: în acest exercițiu numele face parte din joc și instrucția e deja cunoscută. Când predai ceva nou în DTT, nu începi cu numele.

Ai o întrebare sau vrei să ne spui ce te-a ajutat?Scrie-ne la contact@autismedu.ro.