Regulile de aur în DTT
DTT (discrete trial teaching, adică predarea structurată) este metoda în care adultul dă o instrucție scurtă, copilul răspunde și adultul închide încercarea printr-o consecință, ideal prin recompensarea răspunsului corect. O încercare durează câteva secunde și se repetă de mai multe ori la rând. Funcționează doar dacă fiecare încercare se desfășoară la fel, de aceea regulile de mai jos nu se negociază.
Două cuvinte pe care le vei întâlni. SD este cerința ta, adică instrucția sau întrebarea pe care o dai („lingura”, „bate din palme”) și numele vine de la Stimul Discriminator. Promptul este ajutorul pe care îl dai ca să iasă răspunsul corect, de exemplu mâna ta peste mâna copilului. Scopul promptului este ca copilul să nu greșească și astfel, repetând și fiind pe succes, să învețe.
Cele zece reguli
- Nu îl chemi pe nume și apoi dai instrucția. Răspunsul la nume se lucrează separat (vezi „Strigatul pe nume”). Când predai ceva nou în DTT, nu începi cu numele lui.
- Nu dai instrucția până când copilul nu este atent la tine. O instrucție dată în gol te obligă s-o repeți, iar repetarea fără să închizi exercițiul încalcă regula 4.
- Promptul vine odată cu instrucția. Nu după ea. Promptul pornește în clipa în care rostești SD, ca să se lege instrucția de răspuns.
- Nu repeți instrucția fără să închizi exercițiul. Orice răspuns primește o consecință, chiar dacă l-ai ghidat 100%. Dacă răspunsul lipsește sau e greșit, consecința este neutră („încă o dată”), apoi repeți SD, ghidezi spre răspunsul corect și îl recompensezi. Dacă răspunsul e corect, nu urmează o altă întrebare: urmează recompensa. Altfel copilul nu învață să deosebească răspunsul corect de cel greșit și ajunge să lucreze doar ca să scape de ședință.
- Copilul „consumă” recompensa cel mult 3–5 secunde. Dacă recompensa este edibilă, bucățelele trebuie să fie foarte mici, ca să nu se sature și să nu piardă interesul. Dacă e jucărie, se joacă câteva secunde cu ea, apoi o iei.
- Răspunsul corect sau parțial corect începe în cel mult 3 secunde de la instrucție. Dacă nu începe, ghidezi.
- Recompensa este ceva pentru care copilul ar munci pe rupte. Nu este neapărat un lucru material și nu este ceva ce „îi place” în general. „Bravo!” nu este o recompensă puternică și oricum este o recompensă artificială, la fel ca și o bomboană. Un test simplu: lasă lucrul respectiv la îndemâna copilului. Dacă nu întinde mâna după el și nu încearcă să-l „fure”, nu e recompensă pentru el.
- O sesiune are între 6 și 9 încercări și durează între 1,5 și 3 minute. Apoi copilul face ce vrea el alte 2–3 minute.
- Nu te ridici din sesiune până când copilul nu este pe succes. Chiar dacă a trebuit să-l ghidezi 100%.
- Recompensa ajunge la copil odată cu terminarea răspunsului corect sau cel mult 3 secunde după. Cu cât întârzie, cu atât se leagă mai slab de răspunsul pe care vrei să-l faci mai frecvent.
Greșeli întâlnite des
Un șir de întrebări urmat de o singură bomboană la final nu este DTT. Recompensa la final nu se leagă de niciun răspuns anume. Dacă ai nevoie de o recompensă mai mare, folosești jetoane, pe care le poți da imediat, iar copilul le schimbă la sfârșitul sesiunii pentru recompensă.
Când vrei să treci spre mediul natural, nu schimbi structura încercării. Reduci doar recompensa, treptat: o dai după fiecare 2 răspunsuri corecte, apoi după 3, apoi după 4 și tot așa. Încercarea se închide întotdeauna.
Dacă filmezi o sesiune ca s-o arăți analistului comportamental, el verifică exact aceste zece lucruri.