Timpul cu familia
Un copil mic este treaz în medie între 12 și 16 ore pe zi. Într-o săptămână asta înseamnă între 84 și 112 ore, deci aproximativ 100. Să vedem cum se împarte timpul acesta.
Presupunem un copil care merge la grădiniță și la terapii între 2 și 8 ore în fiecare zi lucrătoare. Asta înseamnă între 10 și 40 de ore pe săptămână petrecute cu educatori și specialiști. Rămân între 60 și 90 de ore, adică între 60% și 90% din timpul în care copilul e treaz, petrecute cu familia. Cu cât copilul e mai mic și cu cât are mai puține ore în afara casei, cu atât procentul e mai mare.
Chiar și în cazul cel mai încărcat, cu 40 de ore pe săptămână cu specialiști, copilul rămâne cu familia aproape două treimi din timpul lui treaz. Specialiștii, oricât de buni, lucrează în bucata lor de timp. Cea mai mare parte a zilei depinde de ce se întâmplă acasă.
De ce contează
Un copil cu dezvoltare obișnuită învață din tot ce îl înconjoară: din mese, din baie, din joacă, din ce aude și din ce vede la oamenii din jurul lui. Un copil, orice copil, până spre 7 ani, are circa o mie de ocazii de învățare pe zi. Ca exemplu de învățare: dacă tatăl se duce cu copilul și își cumpără înghețată, copilul cu aromă de ciocolată și tatăl cu aromă de fistic, iar tatăl îl invită pe copil să guste din înghețata lui, în clipa imediat următoare după ce copilul a gustat, cel mic va „învăța” instantaneu că există înghețată cu aromă de fistic și că îi place sau nu îi place. Copilul obișnuit, neurotipic, reușește să fructifice undeva în jur de aproximativ 100 de astfel de oportunități în fiecare zi. Copilul autist, la care fix această abilitate de a învăța e afectată, reușește mult, mult mai puțin dacă nu are susținere și un program special de învățare.
Gândește-te la un copil neurotipic care ar sta într-o cameră goală și ar fi scos de acolo doar o oră sau cinci ore pe zi, an după an. Cât ar învăța? Nu e vorba de lipsa iubirii. Familiile își iubesc copiii enorm. E vorba doar de faptul că cei mai mulți părinți nu au fost învățați cum să transforme timpul petrecut împreună cu copilul în timp de învățare.
Ce poți face
Nu trebuie să renunți la terapii și nu trebuie să cauți încă o terapie. Trebuie să faci mai eficient timpul pe care oricum îl petreci cu copilul tău. Masa, baia, îmbrăcatul, plimbarea și joaca sunt ocazii de învățare, dacă știi ce și cum să predai în fiecare dintre ele.
De asta ai nevoie de un analist comportamental care să te învețe, pe tine și pe ceilalți din familie, ce să faceți în aceste momente. Asta nu înlocuiește intervenția făcută de specialiști. Este ceea ce face ca ce învață copilul la terapie să se vadă și acasă, în viața de zi cu zi.