autismedu.org

Recompensa în intervențiile de Analiză Comportamentală Aplicată: ce este și cum o alegi

4 min de citit

Cei mai mulți părinți se gândesc la recompensă ca la o bomboană dată după ce copilul a fost cuminte. În intervenția de Analiză Comportamentală Aplicată recompensa este altceva: este instrumentul cu care copilul învață că merită să facă un efort. Dacă o alegi bine, învățarea merge mult mai repede. Dacă o alegi greșit, poți lucra luni în șir fără rezultate.

Ce este, de fapt, o recompensă

Recompensa nu este ce crezi tu că ar trebui să fie o recompensă. Este ce îl motivează pe copil. Definiția are o parte importantă: ceva este recompensă doar dacă face ca un comportament să apară mai des data viitoare. Dacă nu crește frecvența comportamentului, nu este recompensă, chiar dacă copilului îi place. Așa că o știi abia după una–două zile de încercare.

De aici rezultă două lucruri:

  • Recompensa se dă imediat după răspunsul corect. Dacă întârzie, copilul nu mai leagă efortul de plăcere.
  • Recompensa nu este o promisiune. „Dacă faci asta, primești asta” este o înțelegere sau o negociere, iar un copil mic nu are încă abilitățile pentru a o înțelege.

Cum afli ce îl motivează

Scrie pe o foaie tot ce îi place copilului: alimente, jucării, activități, gâdilituri. Apoi fă testul simplu: lasă lucrul la îndemâna lui. Dacă se întinde după el sau încearcă să-l ia, îl dorește acum. Dacă nu, este posibil să-i placă dar să nu funcționeze ca recompensă în clipa asta. Dorința se schimbă repede, așa că verifică de câte ori lucrezi.

Care e mărimea potrivită

Cantitatea nu crește motivația. De aceea recompensele sunt mici. Un tic-tac se taie în 6 bucăți, un M&M sau un jeleu în 8–10, iar un pufuleț în 10–15 bucățele. Dintr-un chips sau un biscuit poți lucra o jumătate de oră. Regula este ca o recompensă alimentară să nu stea mai mult de 3 secunde în gura copilului. Dintr-o porție mică lucrezi mult timp, iar copilul nu se sătură. Alege alimente potrivite pentru copilul tău (fără alergii) și ai grijă să nu înlocuiască mesele.

„Bravo” nu e recompensă

Pentru un copil mic cu autism „bravo”, „bine” sau „excelent” sunt doar sunete. Ele devin recompensă abia când copilul începe să se raporteze la ceilalți, adică îl interesează să te bucuri sau să continue jocul cu tine. Până atunci, dacă lucrezi doar cu „bravo”, copilul poate face un lucru în cabinet și niciodată acasă, pentru că „bravo” este legat de o persoană și de un loc. Cu recompensă socială singură, eficiența ar fi de doar 5–6% din cât ar putea învăța copilul.

Obiectivul pe termen lung este ca interacțiunea cu tine să devină recompensă. Cum o construiești:

  • nu îl minți niciodată, nici în lucruri mărunte
  • când vorbești cu el te așezi la nivelul ochilor lui
  • 15 minute pe zi te joci cu el fără să-i ceri nimic și fără întrebări, iar el decide jocul

Încrederea copilului în tine contează la fel de mult ca alimentul pe care i-l dai. Un copil care știe că atunci când te urmează i se întâmplă lucruri plăcute învață mai repede. Încrederea copilului în cel care oferă recompensa ar putea reprezenta spre jumătate din puterea ei, iar cu ea ritmul învățării se poate dubla. În cel mult două luni de astfel de joacă, copilul se raportează complet diferit la tine, inclusiv când are de făcut un efort.

Dar nu va avea mereu nevoie de mâncare?

O întrebare frecventă. Răspunsul este nu. Recompensa alimentară este cea mai ușor de retras tocmai pentru că este mică și precisă. Pe măsură ce copilul învață, o înlocuiești treptat cu activități și cu interacțiunea cu tine, până când lucrurile care l-au motivat la început nu mai sunt necesare. Scopul este ca în final mediul natural să-l răsplătească: un joc, o atingere, un loc la masă împreună.

Un exemplu: un băiat de 2 ani și jumătate, non-verbal, repeta doar câteva onomatopee în ședințele individuale după opt luni de terapie. Mama era împotriva recompensei alimentare. După ce echipa a început să folosească “firimituri” de dulciuri, în câteva luni copilul avea cereri spontane de până la trei cuvinte și învăța mai multe lucruri pe zi. Evident că după ce mediul a început să îl recompenseze prin însăși onorarea celor mai multe din cereri, recompensa artificială nu a mai avut rost.

Ce reții

  • Recompensa e ce vrea copilul acum, nu ce crezi tu că e bine.
  • Se dă imediat și este mică.
  • Scopul ei este ca să apară mai des un comportament corect data viitoare.
  • „Bravo” vine mai târziu, când copilul începe să se raporteze la tine.
  • Dacă lucrezi cu un analist comportamental, arată-i acest text și întreabă-l ce recompense folosiți.
Ai o întrebare sau vrei să ne spui ce te-a ajutat?Scrie-ne la contact@autismedu.ro.